Istoricul Bisericii “Schimbarea la FaŢĂ” din cimitirul “Eternitatea” din municipiul Roman

Biserica ortodoxă din cimitirul municipiului Roman, cu hramurile “Schimbarea la Faţă” şi “Sfinţii 40 de mucenici” este construită între anii 1883-1884 din fondurile adunate de la credincioşi de către preotul Andrei Berescu şi din subvenţiile primite de la Primăria Roman.

La data de 23 octombrie 1880 ia fiinţă comitetul ad-hoc pentru supravegherea şi administrarea lucrărilor de construcţie a unei capele în “cimitirul obştescu al urbei Romanului”, precum şi a dependinţelor imperios necesare. La cererea expresă a membrilor Consiliului comunal, preşedinţia acestui Comitet este preluată de P.S. Episcop Melchisedec Ştefănescu, Episcop al Eparhiei Romanului. Din acest Comitet mai fac parte George Vucinic – primar, Ioan Agarici – deputat în Camera Legislativă, Costin Brăescu – senator, Ioan Ştefănescu – Preşedinte al Comitetului Permanent al Consiliului judeţean Roman şi Grigore Roiu – Avocat al Statului.

Se alcătueşte o condică de subscripţii, şnuruită şi sigilată, în care, pe pagina 1, se prezintă dorinţa celor ce oferă bani şi alte bunuri. Însărcinat cu ducerea la bun sfârşit a acestor lucrări este Preotul Iconom Andrei Berescu, paroh  al Bisericii Sfântul Gheorghe din Roman.

Hotărârile acestui Comitet se vor  publica în “foaia oficială a comunei”, iar lista de subscripţii va fi publicată în Monitorul Oficial.

Realizarea proiectului acestei capele este încredinţată arhitectului Alexandru Orăscu, cel care a alcătuit şi planurile Catedralei Mitropolitane din Iaşi. La stăruinţa credincioşilor planurile iniţiale au fost mărite, astfel încât acum avem o biserică impunătoare, încăpătoare, cu o acustică neântâlnită la alte biserici din oraş. 

În şedinţa Consiliului Comunal din cincisprezece octombrie 1881 citim : „Consiliul şi cu această ocasiune repetează că manţine dorinţa obsciei că hramul (patronul) acelei capeli se fie serbarea schimbărei la facia, care se raportease la disrobirea urbei, şi alte împrejurări de sbor în progresse pentru Oraşiu şi Ţeară, observândusse ca acel comitet de supraveghere, cum nu va putea schimba hramul, nu va puteaschimba nici planul pregătit dupe care urmează a se efectua clădirea”

”În ziua de 6 a lunei august, anul de la Christos 1883… s-au pus această piatră de fundaţie pentru clădirea bisericei ortodoxe în cimitirul comunal din fondurile comunale şi multe subscripţiuni din partea bunilor cetăţeni de către Eminenţa sa Preosfinţitul şi Pr. Melchisedec Episcop diocesan al Romanului şi cavaleriu alu mai multor ordine, în fiinţa tuturor autorităţilor publice… a unui numeros popordin comuna şi din judeţul Roman, din alte părţi ale ţărei Româneşti şi de prin alte ţări streine aflându-se adunaţi pentru Earmarocul Romanului care se ţine  în toţi anii în această zi de şase august cînd Biserica ortodoxe a Răsăritului serbeze Schimbarea la faţă a Mîntuitorului nostru Iisus Christos, pentru care şi această sfîntă Biserică sau consacrat ca să aibă de hram în vecii vecilor această sfîntă serbătoare ca cea mai potrivită cu schimbarea morţilor de la faţa cea peritoare a lumei aceştia la faţa cea nemuritoare a veciniciei lui Dumnezeu, precum şi serbarea sfiţilor patruzeci de Mucenici zi în care s-a votatu de Consiliul Comunal clădirea acestei Biserici.”

Devizul a fost întocmit de arhitectul Grinsberg, lucrările fiind încredinţate antreprenorilor Frantz Malzer şi Iordache Popa pentru suma de 34.000 lei. Catapeteasma, din lemn de tei, a fost sculptată şi pictată de Nicolae Dimitriu – « maestru de sculptură şi zugrăvie ».

Clopotul de „piste trei sute ocă” este făcut la Moscova şi are următoarea inscripţie:
   Acest Clopot sau făcut cu cheltuiala robului lui Dumnezeu Lascăr Ciudin pentru biserica dela Cimitirul General al urbei Roman să se tragă gratis în veci pentru oricare Creştin spre amea pomenire şi atot niamului meu.

Întru Slava Schimbarei la faţe amantuitorului nostru Isus Hristos amin 1882 August 6”.
Biserica este sfinţită în ziua de 6 august 1884 de către PS Episcop Melchisedec Ştefănescu. A rămas Biserică de sine stătătoare, fiind folosită pentru un timp şi ca biserică de garnizoană.

După cele două războaie mondiale, „suferind mari stricăciuni şi pierderi”, la iniţiativa D-lui Gheorghe Porcescu – primarul Romanului şi a preotului Constantin Platon, ia fiinţă un comitet care strânge de fonduri pentru restaurarea acestui sfânt locaş. În acest fel biserica este complet restaurată, completată cu inventarul necesar şi redată serviciului public divin, prin sfinţire, la data de 8 decembrie 1946.

Între anii 1957 – 1960 s-a executat pictura, după ce mai întâi s-au făcut reparaţii şi s-a realizat instalaţia de energie electrică.

Pictura murală realizată sub coordonarea Profesorului - pictor Gh. Iliescu ajutat de un colectiv de zugravi calificaţi, începută iniţial în tehnica tempera, este continuată şi finalizată în tehnica ulei. Contribuţia pictorului Constantin Negrescu (unul din colaboratorii pictorului Gh. Iliescu) a fost foarte importantă, acesta fiind cel care a preluat realizarea picturii murale, finalizând astfel lucrările la această biserică.

Până în prezent au mai fost executate lucrări de reparaţii curente şi de întreţinere, dar fără intervenţii majore asupra aspectului sau a structurii. Acum se fac eforturi pentru restaurarea picturii şi pentru realizarea unui sistem de încălzire cu gaze naturale.